Procesul de reproducţie este un factor cu importanţă deosebită în determinarea eficienţei producţiei animaliere.
Astfel, procesul de reproducţie influenţează ritmul de sporire numerică şi îmbunătăţire calitativă a efectivului de taurine, cu efecte directe asupra rentabilităţii fermei.
În acelaşi timp, modul în care se desfăşoară activitatea de reproducţie la nivelul fermei reflectă starea de sănătate a efectivului de taurine.
Desfăşurarea normală a activităţii de reproducţie influenţează pozitiv atât producţia de lapte (prin declanşarea lactaţiei în urma fătării) cât şi producţia de carne (obţinându-se mai mulţi produşi, creşte disponibilul de taurine pentru îngrăşare).
În mod indirect, o bună desfăşurare a activităţii de reproducţie în fermele de taurine reflectă o bună stare de sănătate a animalelor şi un nivel corespunzător al condiţiilor de creştere şi exploatare al acestora.
Modul în care se desfăşoară activitatea de reproducţie poate fi apreciat prin intermediul unor indici specifici (fecunditate, natalitate etc.)
În mod sintetic, se apreciază că activitatea de reproducţie într-o fermă de taurine se desfăşoară în condiţii foarte bune dacă intervalul mediu între fătări (Calving Interval – C.I.) este de 365 de zile.
Fac excepţie de la această regulă vacile cu producţii foarte mari de lapte (la care C.I. este mai mare de 365 zile), precum şi cele slab productive (la care activitatea de reproducţie trebuie astfel dirijată încât C.I. să fie mai mic de 365 zile).
Sporirea efectivului de taurine este influenţată de o serie de factori, între care: fecunditatea, natalitatea, pierderile prin mortalitate şi sacrificări de necesitate la viţei şi tineretul taurin femel, reforma la vaci.
Fecunditatea reprezintă procentul vacilor gestante din totalul vacilor însămânţate pe parcursul unui an.
Din punct de vedere economic, fecunditatea se exprimă prin rata de concepţie, respectiv procentul vacilor gestante după prima însămânţare.
Fecunditatea este influenţată de capacitatea reproductivă a partenerilor, precum şi de modul de organizare a activităţii de reproducţie la nivelul fermei.
Se apreciază că activitatea de reproducţie în fermele de taurine se desfăşoară în condiţii bune dacă fecunditatea are valori de peste 90%, iar rata de concepţie de peste 60%.
Natalitatea reflectă eficienţa activităţii de reproducţie şi se exprimă prin numărul de produşi viabili obţinuţi anual de la 100 de vaci.
Se urmăreşte ca acest indicator să aibă valori de peste 90%.
Pierderile prin mortalitate si sacrificari de necesitate la vitei
Cele mai mari pierderi la viţei se înregistrează în primele săptămâni de viaţă, fiind determinate în principal de condiţiile necorespunzătoare de creştere şi exploatare.
Pierderile la viţei nu trebuie să depăşească 5%.
Pierderile la tineretul taurin femel
Cauza principală a pierderilor la viţele este reforma.
Viţelele sunt reformate (sunt excluse de la reproducţie) datorită unor afecţiuni congenitale (free-martinism, nimfomanie), a conformaţiei defectuoase sau prin sacrificări de necesitate ca urmare a unor accidente.
În condiţii normale de creştere şi exploatare, procentul de reformă la viţele nu trebuie să depăşească 5%.
Reforma la vaci
La vaci, ieşirile din efectiv sunt urmarea reformei selective, a reformei de necesitate, precum şi a mortalităţilor şi sacrificărilor de necesitate.
Reforma selectivă presupune eliminarea din efectiv a vacilor cu performanţe productive scăzute.
Reforma de necesitate se referă la eliminarea din efectiv a vacilor bătrâne şi a celor cu afecţiuni grave, iar mortalităţile sunt urmarea unor intoxicaţii sau a unor accidente.
Pentru maximizarea progresului genetic în cadrul fermei, se urmăreşte ca ponderea reformei selective să depăşească ca valoare reforma de necesitate, mortalităţile şi sacrificările de necesitate.