Intretinerea vitelor in custi individuale amplasate in afara adapostului

Conform acestei tehnologii viţeii sunt trecuţi în cuşti după subperioada colostrală, unde sunt ţinuţi până la vârsta de 2,5-3 luni.

Cuştile individuale sunt confecţionate din lemn sau fibră de sticlă şi prezintă două zone funcţionale: cuşca propriu-zisă (locul de odihnă) şi padocul.

Cuşca propriu-zisă are lungimea de 1,5 m, lăţimea de 1,2 m şi înălţimea de 1,1 m.

În cuşcă, indiferent de sezon, se aşterne un strat gros din paie care se împrospătează ori de câte ori este nevoie şi care se evacuează o dată la 3 luni, odată cu trecerea viţeilor în boxa de înfrăţire.

Se recomandă ca iarna cuştile să fie amplasate sub copertină, la care trei pereţi să fie închişi cu baloţi de paie.

În timpul lunilor călduroase de vară, cuştile se vor amplasa sub un umbrar.

Padocul are o suprafaţă de cca. 2 m2 şi este confecţionat din grilaje metalice, şipci de lemn sau panouri cu plasă de sârmă.

Pe peretele frontal al padocului sunt montate dispozitivele pentru fixarea găleţilor de alăptare şi adăpare, iar pe unul din pereţii laterali este fixat grătarul pentru fân şi vasul (găleata) pentru furaje concentrate.

Viţeii au acces liber în padoc.

După depopulare, aşternutul din cuşcă şi padoc se evacuează, se dezinfectează cu var zona boxei şi a padocului şi se lasă în repaus biologic timp de 3-5 zile.

Boxele de înfrăţire sunt boxe colective, având o capacitate de cazare de 6-8 viţei şi sunt prevăzute cu jgheab de furajare şi adăpătoare. În aceste boxe viţeii rămân până la vârsta de 4-5 luni.

Întreţinerea în cuşti individuale în perioada alăptării asigură avantaje: hrănirea, îngrijirea şi supravegherea individuală a viţeilor, contribuie la fortificarea organismului viţeilor şi la reducerea incidenţei de apariţie a unor boli (implicit se reduc cheltuielile cu tratamentele medicamentoase).

De asemenea, în sezonul de toamnă şi primăvară sporurile de creştere sunt mai mari comparativ cu cele realizate de viţeii întreţinuţi în creşă.

Între dezavantajele acestei variante de întreţinere pot fi amintite următoarele: productivitatea muncii este mai mică; consumul specific pentru creşterea în greutate în sezonul rece, la temperaturi negative, este mai mare (prin creşterea necesarului pentru întreţinerea funcţiilor vitale); pe timp ploios şi în sezonul rece condiţiile de muncă pentru îngrijitori sunt mai dificile.