Factorii care influenteaza productia individuala de lapte la vaci

La vaci, producţia individuală de lapte este influenţată de o serie de factori care, după natura lor, se pot grupa în factori genetici şi factori de mediu.

Factorii genetici

În această categorie intră: rasa, individualitatea, vârsta, conformaţia şi dezvoltarea corporală, constituţia şi temperamentul, etc.

Rasa

În condiţii similare de mediu, producţia cantitativă şi calitativă de lapte diferă de la o rasă la alta, ca urmare a potenţialului lor ereditar specific.

Aşa de exemplu, se disting rase cu producţii: – mici – Sura de stepă (800 – 1.000 kg),

– mijlocii – Bruna (2.000 – 4.000 kg),

– mari – Bălţata românească cu negru.

Sub raport calitativ se cunosc rase cu procent de grăsime:

– scăzut – Friza americană (3,0 – 3,3%),

– mediu – Bălţata românească (3,7 – 3,8%),

– ridicat – Roşia daneză (4,2 – 4,3%),

– foarte ridicat – Jersey (5,5 – 6,5%).

Individualitatea

În cadrul fiecărei rase cantitatea şi calitatea laptelui variază, în limite foarte largi, de la o vacă la alta, chiar dacă animalele beneficiază de aceleaşi condiţii de întreţinere şi hrănire.

Aceste variaţii sunt determinate de tipul de metabolism şi de temperament, care imprimă un anumit grad de valorificare a furajelor.

Vârsta (lactaţia)

În general, producţia de lapte la vaci creşte progresiv de la lactaţia I-a la lactaţia a V – VI-a, după care scade treptat până la sfârşitul vieţii productive.

La rasele precoce, nivelul productiv maxim se realizează a III – IV-a lactaţie.

Conformaţia corporală

Cercetările au stabilit că între formele corporale şi producţia de lapte a vacilor există o corelaţie pozitivă destul de strânsă.

Astfel, vacile cu formatul corporal trapezoidal, cu uger mare şi globulos, cu sferturi simetrice, bogate în ţesut glandular, au o capacitate productivă mai ridicată decât a celor care nu prezintă aceste caracteristici ale exteriorului.

Dezvoltarea corporală, se corelează, de asemenea, pozitiv cu producţia de lapte, dar numai până la o anumită limită de greutate, care diferă de la o rasă la alta.

De exemplu, vacile din rasa Bălţata românească cu greutăţi de 650 – 7000 kg dau producţii sensibil mai mari decât cele cu greutăţi de 500 – 550 kg, dar dacă masa lor corporală creşte către 800 kg, potenţialul productiv scade în favoarea producţiei de carne.

Constituţia şi temperamentul influenţează semnificativ nivelul productiv al vacilor.

Astfel, s-a constatat că exemplarele cu constituţie fină sau robustă şi temperament vioi sau vioi spre liniştit, înregistrează producţii de lapte mai mari decât cele aparţinând altor tipuri de constituţie şi temperament.

 

Factorii de mediu

Numărul factorilor de mediu care influenţează producţia individuală la vaci este mult mai mare. Ei se referă, îndeosebi, la tehnologia de exploatare şi la climatul natural şi microclimatul din adăposturi.

Alimentaţiaare un rol hotărâtor asupra producţiei de lapte, toţi ceilalţi factori de mediu modificând de fapt, într-o măsură mai mare sau mai mică, gradul de conversie a hranei în lapte.

Aplicarea unei alimentaţii raţionale, ca tip, nivel şi mod de hrănire, are întotdeauna un efect pozitiv asupra producţiei cantitative şi calitative de lapte.

Dimpotrivă, subalimentaţia, supraalimentaţia, hrănirea unilaterală sau dezechilibrată în substanţe nutritive, influenţează în sens negativ nivelul productiv al vacilor.

Adăpareainfluenţează direct şi considerabil producţia de lapte a vacilor deoarece se ştie că laptele conţine apă în proporţie de circa 87%.

Cu cât adăparea se face mai des, cu atât sporeşte producţia de lapte.

De aceea, tehnologiile actuale impun adăparea la discreţie din adăpători automate, cu apă de bună calitate.

Îngrijirea corporală influenţează favorabil starea de sănătate a vacilor şi, implicit, nivelul lor productiv.

Experienţele efectuate în condiţii de producţie au arătat că, vacile ţesălate zilnic dau, în comparaţie cu cele neţesălate, o producţie de lapte mai mare cu 3-5%.

Mişcarea vacilor, vara la păşune şi iarna în padoc sau în jurul fermei, contribuie la intensificarea activităţii musculare, a circulaţiei sangvine şi a metabolismului în general.

Ca urmare, creşte pofta de mâncare şi ritmul de conversie al furajelor în lapte, ceea ce determină sporirea simţitoarea a producţiei de lapte.

Mulsul vacilor

Producţia cantitativă şi calitativă de lapte este puternic influenţată de tehnologia de muls (pregătirea ugerului, executarea mulsului, numărul zilnic de mulsori, intervalul dintre mulsori, stabilitatea mulgătorilor, etc.).

Experienţele au demonstrat că, spălarea şi masarea ugerului, executarea rapidă şi energică a mulsului, de câte trei ori pe zi şi la intervale egale de timp, fără fluctuaţia îngrijitorilor mulgători, determină la vaci cedarea integrală a laptelui din uger, sporirea producţiei cu până la 15% faţă de cea obţinută atunci când nu se respectă întocmai aceste lucrări.

Programul de grajd

Executarea lucrărilor zilnice de grajd (curăţenia, distribuirea furajelor, mulsul etc.) la orele stabilite prin programul de grajd, favorizează instalarea reflexelor la vaci şi influenţează pozitiv producţia prin acordarea timpului fiziologic necesar pentru hrănire şi odihnă.

Durata lactaţiei, influenţează direct producţia de lapte, în sensul că, cu cât aceasta este mai lungă cu atât cantitatea de lapte obţinută va fi mai mare. Dar lactaţia nu trebuie să depăşească cu mult 305 zile, deoarece se diminuează producţia vacilor la lactaţia următoare.

Durata „service – period“ are influenţă asupra producţiei de lapte pe întreaga perioadă de exploatare. Repausul sexual al vacilor trebuie să fie de 60 – 90 zile, căci însămânţările timpurii după fătare, ca şi cele târzii, conduc la scăderea nivelului productiv la viitoarele lactaţii.

Durata „calving – interval influenţează atât nivelul, cât şi ritmicitatea producţiei de lapte.

Un interval între fătări mai mare de 12 luni, antrenează micşorarea pe viaţă a cantităţii de lapte.

Vârsta primei monte poate să influenţeze, de asemenea, producţia de lapte de-a lungul întregii vieţi productive.

Astfel, dacă viţelele se introduc la reproducţie înainte de a realiza 65-70% din greutatea vacilor adulte, vor da producţii mici de lapte, care se menţin şi la lactaţiile următoare.

Temperatura

Zona de confort optim pentru obţinerea unor producţii maxime de lapte la vaci este 10 – 14º C., creşterea temperaturii peste 21º C sau scăderea ei sub 0º C produc o uşoară diminuare a producţiei de lapte.

S­-a constatat, însă, că influenţa negativă a temperaturilor ridicate este mult mai mare decât a celor scăzute.

Umiditatea relativă a aerului trebuie să fie cuprinsă între 65-75%.

Abaterile de la aceste limite, asociate cu temperaturi prea ridicate sau prea scăzute, conduc la instalarea unor afecţiuni respiratorii şi cardio-vasculare cu urmări negative asupra producţiei de lapte.

Curenţii de aer cu viteza de circa 0,3 m/s, asociaţi cu temperaturi ridicate şi o umiditate scăzută, influenţează favorabil producţia de lapte.

Când viteza lor este, însă, prea mare şi se asociază cu temperaturi scăzute şi umiditate ridicată, nivelul productiv al vacilor scade simţitor.

Starea vremii

Zilele senine, cu soare dar fără arşiţă, influenţează pozitiv cantitatea de lapte produsă de vaci.

În schimb, cele cu averse, furtuni şi descărcări electrice au efecte stresante asupra animalelor şi, în consecinţă, producţia de lapte scade brusc.